Suntem bolnavi

Suntem, da! Clar ca suntem bolnavi. Ne-a imbatranit sufletul prematur.
Iesi pe strada si te uiti dezorientat in toate directiile. Trece lumea pe langa tine. Lumea intreaga. Si trece repede. Intelegi?
Suntem bolnavi de tristete, furie, ura...nu e o lipsa totala a decentei umane? Lumea nu se mai vede. Suntem incruntati, revoltati (ciudat termen) si totusi nu mai gasim motive sa cautam ceva sa ne descreteasca fruntea...sa ne faca sa zambim curat si sincer....bine ca radem la auzul oricarei glume proaste ...suntem grotesti. Personaje ce poposesc pe un picior pentru a-si propulsa trupul mai departe. Schiopatam. Ne dezintegram... si o facem fara nici un regret. De ce am ales calea asta?
In toiul egoismului...am uitat sa ne respectam si sa ne iubim pe noi insine. Ne impiedicam de tot ceea ce nu reusim sau nu dorim sa schimbam. Apoi cadem si dam cu botu' de glie. Si ne ridicam frustrati pana in maduva oaselor intrebandu-ne de ce ni s-a intamplat noua asa ceva. Ne scuturam ...aruncam pe asfalt cateva injuraturi spurcate si apoi plecam incruntati pe drumul nostru. Intortochiat si fara lumina.
Suntem o tara responsabila de tot ceea ce ni se intampla. Cat timp vom inghiti cacat, cacat vom digera si cacat vom caca. Se pare ca ne-am obisnuit cu el. E foarte fertil pentru "civilizatia" noastra...
Ar trebui sa se nasca o noua ordine...sa spulbere tot...pentru ca fortele creatoare sau divine par sa se distreze copios pe seama rebutului uman. Suntem niste consumatori de prostie, ignoranta si multe alte simtaminte proaste. Culegem ce-am semanat...si vom culege ceea ce semanam acum. Poate ca un pic de responsabilitate nu ne-ar strica...