Stiu ca ti-ai ales destinatia asta...parca numai ca sa imi faci mie in ciuda. Te vad de departe...defapt de-abea te zaresc...esti intr-o cultura de sorg...si iti treci printre degete un fir ...si firul tremura sub atingerea mainii tale. As putea sa fac si eu asta...daca as fii sorg. Dar nu sunt...sunt doar umana.
Dar nu imi mai este frica. Stiu ca poate intr-o zi ...o sa ma agat de o creanga de copac si am sa asced spre cer...am sa simt scoarta efervescenta sub talpi...si am sa te gasesc in departari. Departari de nisip fierbine. Tine-ti inima in loc...nu e cazul sa o ia, haotic, la fuga...intr-un ritm alert pe care sa iti fie teama sa-l definesti. E firesc si frumos...tine-o la trap...echilibrat, calculat si responsabil. Iti sta bine asa. Asa imi placi.
Firesc ca...n-am sa-ti marturisesc cat de mult imi place goana sunetului ei...ritmul creste si ne descompune...intr-un infinit "E-U". Nu ramane decat sa ne certam pentru a ne insusi vocala potrivita. E perfect...sunt vocale ...intregi si independente...dar le sade bine impreuna...dand nastere unui cuvant atat de banal.
Mai vad si zambetul imaculat si lat pe un chip tuciuriu ros de durere. Durerea va persista ..insa zambetul va fi sincer. Cat de profunde pot fi bucuriile astea mici? Promite-mi ca ai sa te bucuri intotdeauna de ele...oricat de tarziu ar fi pentru bucurie.
Am sa-ti scriu cu drag...insa niciodata nu-ti voi expedia decat gandurile mele si pentru asta nu am nevoie de nici un fel de suport material sau virtual. Intr-un final ai sa te obisnuiesti si ai sa prinzi fiecare gand care va veni spre tine din vibratiile pamantului si ale cerului.
Noapte buna!
