Scrisoare

Nu am somn. Sa fie din cauza cafelei? A somnului de "amiaza"? A gandurilor? Poate e doar un cocktail reusit. E ora 4 si ceva dimineata. Mi-e cerul tot mai departe iar pamantul...il simt si in genunchi. Am incercat sa adorm. Imi e somn. Si patul e prea mare. Si daca ma intorc de pe o parte pe cealalta ma leagana cu un scartait metalic dureros. Un grup galagios se intoarce acasa. Ticait de tocuri. Multe. Se deplaseaza in ciurda insa nici pe departe cu silentiozitatea unor vaci. Nu vad masini pe strada insa le aud.
De ce nu mai pot sa ma simt bine singura?
M-am metamorfozat intr-o "ALTA".
Ultima tura de pastai am fiert-o exact cat trebuia. E buna. Mi-am facut o salata si inca molfai la ea.
Ieri te-am cantat toata ziua. Am sa te mai cant si astazi. Te cant tot timpul...pentru ca doar pe tine te mai simt.
In trei ore vine mama dupa mine. Pana la urma...m-am mobilizat si am rezolvat treaba cu hainele.
Stii ceva? Mi-e tot mai greu sa ma exprim. Poate ca ma inveti sa "tac". Vorbesc mult si nu mai spun nimic. Sunt atat de plictisitoare..... Sper sa fie doar o etapa pana cand voi fi pregatita pentru tacerea totala. Si sper sa nu dureze mult pentru ca ma exaspereaza. Vorbeam si inainte aiurea dar nu asa mult si se intampla sa mai spun cate ceva care sa imi aduca siruri de ganduri noi. Acum....acum trancanesc degeaba. Nu iti mai spun nici tie nimic...si pe langa asta nici mie nu-mi mai spun. Nici macar in gand. Ma plictisesc cu mine.
Ma trezesc cantand fara sa mai simt cantecul. Poate ca ma tem. Mi-e pur si simplu imposibil sa-mi dau seama ce am patit sau cum am ajuns aici. Cred ca am inceput sa ma ascund de mine. Ciudata treaba. Ti s-a intamplat vreodata?
Tocmai ma gandeam ca nu vreau sa te intreb nimic in noaptea asta. Si tocmai am intrebat. AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA