Absenta

Ati simtit vreodata ca sunteti absenti din viata voastra?
Asa ma simt eu acum. ABSENTA.
Nu stiu daca e vorba de control. E doar vorba despre faptul...ca m-am trezit in postura in care alti oamenii iau decizii pentru mine. Cand sa mananc. Cand sa dorm. Cand sa sufar. Cand sa invat. Cand sa ma bucur. Cand sa plang. Cand sa respir!
Legat de respiratie...nu pot respira. Viitorul meu e cu totul si cu totul altfel acum. Se contureaza in nuante pe care nu le cunosc si care ma sperie. Nu ca nu ar fi un peisaj frumos...dar...nu il cunosc. Nu stiu daca il pot accepta ca fiind al meu.
Ma simt atat de ciudat.
I-am dat drumul zmeului...si el, s-a inaltat, a zburat si apoi mi s-a desprins de maini...fara ca eu sa-mi dau seama. Drum bun...zmeule. Iti multumesc ca m-ai parasit. N-ai mai avut niciodata un zmeu si...nu stiam ce sa fac cu el.

Destinatie exotica (scris demult...undeva in aprilie 2009)

Stiu ca ti-ai ales destinatia asta...parca numai ca sa imi faci mie in ciuda. Te vad de departe...defapt de-abea te zaresc...esti intr-o cultura de sorg...si iti treci printre degete un fir ...si firul tremura sub atingerea mainii tale. As putea sa fac si eu asta...daca as fii sorg. Dar nu sunt...sunt doar umana.
Dar nu imi mai este frica. Stiu ca poate intr-o zi ...o sa ma agat de o creanga de copac si am sa asced spre cer...am sa simt scoarta efervescenta sub talpi...si am sa te gasesc in departari. Departari de nisip fierbine. Tine-ti inima in loc...nu e cazul sa o ia, haotic, la fuga...intr-un ritm alert pe care sa iti fie teama sa-l definesti. E firesc si frumos...tine-o la trap...echilibrat, calculat si responsabil. Iti sta bine asa. Asa imi placi.
Firesc ca...n-am sa-ti marturisesc cat de mult imi place goana sunetului ei...ritmul creste si ne descompune...intr-un infinit "E-U". Nu ramane decat sa ne certam pentru a ne insusi vocala potrivita. E perfect...sunt vocale ...intregi si independente...dar le sade bine impreuna...dand nastere unui cuvant atat de banal.
Mai vad si zambetul imaculat si lat pe un chip tuciuriu ros de durere. Durerea va persista ..insa zambetul va fi sincer. Cat de profunde pot fi bucuriile astea mici? Promite-mi ca ai sa te bucuri intotdeauna de ele...oricat de tarziu ar fi pentru bucurie.
Am sa-ti scriu cu drag...insa niciodata nu-ti voi expedia decat gandurile mele si pentru asta nu am nevoie de nici un fel de suport material sau virtual. Intr-un final ai sa te obisnuiesti si ai sa prinzi fiecare gand care va veni spre tine din vibratiile pamantului si ale cerului.

Noapte buna!

Ciocnire

Ne-am ciocnit buzele intre da si nu…

Si ne-am ranit pielea fina in discutii inutile si certuri bizare.

Rasuflarea de pe buze ne-a intrat in piept unde ne-a ranit orgoliul, a ajuns in plamani ca un fum cancerigen apoi din alveole ne-a patruns in sange ca un virus care nu raspunde la penicilina nici la fapte, ajungand in cele din urma in creier infectand astfel tot sistemul nostru nervos provocandu-ne in cele din urma o septicemie dureroasa, o cangrena spirituala.

Ne-a durut atat de tare incat am renuntat la “da” si am uitat tot ce aveam in comun.