The Blessing

E doar un gand...

Suntem bolnavi

Suntem, da! Clar ca suntem bolnavi. Ne-a imbatranit sufletul prematur.
Iesi pe strada si te uiti dezorientat in toate directiile. Trece lumea pe langa tine. Lumea intreaga. Si trece repede. Intelegi?
Suntem bolnavi de tristete, furie, ura...nu e o lipsa totala a decentei umane? Lumea nu se mai vede. Suntem incruntati, revoltati (ciudat termen) si totusi nu mai gasim motive sa cautam ceva sa ne descreteasca fruntea...sa ne faca sa zambim curat si sincer....bine ca radem la auzul oricarei glume proaste ...suntem grotesti. Personaje ce poposesc pe un picior pentru a-si propulsa trupul mai departe. Schiopatam. Ne dezintegram... si o facem fara nici un regret. De ce am ales calea asta?
In toiul egoismului...am uitat sa ne respectam si sa ne iubim pe noi insine. Ne impiedicam de tot ceea ce nu reusim sau nu dorim sa schimbam. Apoi cadem si dam cu botu' de glie. Si ne ridicam frustrati pana in maduva oaselor intrebandu-ne de ce ni s-a intamplat noua asa ceva. Ne scuturam ...aruncam pe asfalt cateva injuraturi spurcate si apoi plecam incruntati pe drumul nostru. Intortochiat si fara lumina.
Suntem o tara responsabila de tot ceea ce ni se intampla. Cat timp vom inghiti cacat, cacat vom digera si cacat vom caca. Se pare ca ne-am obisnuit cu el. E foarte fertil pentru "civilizatia" noastra...
Ar trebui sa se nasca o noua ordine...sa spulbere tot...pentru ca fortele creatoare sau divine par sa se distreze copios pe seama rebutului uman. Suntem niste consumatori de prostie, ignoranta si multe alte simtaminte proaste. Culegem ce-am semanat...si vom culege ceea ce semanam acum. Poate ca un pic de responsabilitate nu ne-ar strica...

...mmm...

Siuil, siuil, siul a run,
Siuil go sochair agus siuil go ciuin
Siuil go doras agus ealaigh lion

Siuil, siuil, siul a run,
Siuil go sochair agus siuil go ciuin
Siuil go doras agus ealaigh lion

Is go dte tu mo mhuirnin slan

I wish I was on yonder hill
'Tis there I'd sit and cry my fill,
'Til every tear would turn a mill

I'll sell my rod, I'll sell my reel,
I'll sell my only spinning wheel,
To buy my love a sword of steel

Siuil, siuil, siul a run,
Siuil go sochair agus siuil go ciuin
Siuil go doras agus ealaigh lion

Is go dte tu mo mhuirnin slan

I'll dye my petticoats, I'll dye them red,
And 'round the world I'll beg my bread,
Until my parents shall wish me dead

Siuil, siuil, siul a run,
Siuil go sochair agus siuil go ciuin
Siuil go doras agus ealaigh lion

Is go dte tu mo mhuirnin slan

Siuil, siuil, siul a run,
Siuil go sochair agus siuil go ciuin
Siuil go doras agus ealaigh lion

Siuil, siuil, siul a run,
Siuil go sochair agus siuil go ciuin
Siuil go doras agus ealaigh lion

Is go dte tu mo mhuirnin slan

Scrisoare

Nu am somn. Sa fie din cauza cafelei? A somnului de "amiaza"? A gandurilor? Poate e doar un cocktail reusit. E ora 4 si ceva dimineata. Mi-e cerul tot mai departe iar pamantul...il simt si in genunchi. Am incercat sa adorm. Imi e somn. Si patul e prea mare. Si daca ma intorc de pe o parte pe cealalta ma leagana cu un scartait metalic dureros. Un grup galagios se intoarce acasa. Ticait de tocuri. Multe. Se deplaseaza in ciurda insa nici pe departe cu silentiozitatea unor vaci. Nu vad masini pe strada insa le aud.
De ce nu mai pot sa ma simt bine singura?
M-am metamorfozat intr-o "ALTA".
Ultima tura de pastai am fiert-o exact cat trebuia. E buna. Mi-am facut o salata si inca molfai la ea.
Ieri te-am cantat toata ziua. Am sa te mai cant si astazi. Te cant tot timpul...pentru ca doar pe tine te mai simt.
In trei ore vine mama dupa mine. Pana la urma...m-am mobilizat si am rezolvat treaba cu hainele.
Stii ceva? Mi-e tot mai greu sa ma exprim. Poate ca ma inveti sa "tac". Vorbesc mult si nu mai spun nimic. Sunt atat de plictisitoare..... Sper sa fie doar o etapa pana cand voi fi pregatita pentru tacerea totala. Si sper sa nu dureze mult pentru ca ma exaspereaza. Vorbeam si inainte aiurea dar nu asa mult si se intampla sa mai spun cate ceva care sa imi aduca siruri de ganduri noi. Acum....acum trancanesc degeaba. Nu iti mai spun nici tie nimic...si pe langa asta nici mie nu-mi mai spun. Nici macar in gand. Ma plictisesc cu mine.
Ma trezesc cantand fara sa mai simt cantecul. Poate ca ma tem. Mi-e pur si simplu imposibil sa-mi dau seama ce am patit sau cum am ajuns aici. Cred ca am inceput sa ma ascund de mine. Ciudata treaba. Ti s-a intamplat vreodata?
Tocmai ma gandeam ca nu vreau sa te intreb nimic in noaptea asta. Si tocmai am intrebat. AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA