As vrea sa nu existe nici o urma a trecerii tale prin viata mea. Dar m-ai umplut de cicatrici ce dor cand ploua.
Acum ...ca e toamna...si frunzele cad... mi-as fi dorit sa nu fiu eu copacul din care ai cazut.
Se va face un an in curand...un an de cand am crezut si am simtit ca viata mea incepe. Si am avut dreptate...sunt un copac. Cad frunzele ingalbenite si apoi raman singura pentru o vreme....pana cresc altele noi. Si totusi ....as fi vrut sa nu fi tu una dintre frunzele mele.
No comments:
Post a Comment