Am ajuns sa traiesc intr-o lume a carei complexitate ma depaseste adesea. Unul dintre principalele motive pentru care afirm acest lucru este faptul ca nu sunt conceputa ca sa am sau sa pot stabili limite. Ce limite? Nu stiu exact.. fel de fel de limite. De exemplu unde este limita intre hiperactivitate si oboseala? Cand sunt obosita ...devin iritata si hiperactiva. Culmea consta in faptul ca si mie mi se pare ca bat campii. Deci nu va faceti griji daca nu intelegeti la ce ma refer. Sa vorbim despre limita dintre trecut, prezent si viitor. Teoretic faptele si experientele din trecut s-au terminat. Am tras concluzii si cazul a fost declarat inchis. Chiar asa sa fie? Multa lume mi-a zis: "Nu lasa trecutul sa te influenteze". Cum vine asta? Trecutul m-a influentat...oare ma influenteaza in continuare? Pentru mine nu poate exista o limita...nu stiu exact de ce. Mi se pare ca tot ce a fost in trecut m-a format. Sunt cea de acum. Daca mi-as uita trecutul m-as renega. Prezent -viitor
Aici e defapt o mica interpretare. Se poate transpune usor din relatia trecut-prezent. Timpul trece. Prezentul devine trecut. Viitorul devine prezent. Toate la timpul lor.
Daca totusi...se intampla ca prezentul sa ne influenteze viitorul...da asa e. Asta e partea logica si umanim acceptata. Dar cand viitorul ne influenteaza prezentul? Da...vi se pare firesc...pentru ca vorbim defapt de evenimente programate. Cu cat viitorul e mai indepartat cu atat ne afecteaza mai tare. De ce? Pentru ca il asteptam...sau nu il asteptam. Depinde de situatie. Asteptarea...nu multa lume stie cum sa o priveasca sau cum sa o suporte. Si eu sunt una dintre persoanele care nu-si pot gestiona reactiile pricinuite de asteptare...
Cum? Ziceti ca sunt impulsiva? Poate... Singura problema e ca ma consuma. Din toate punctele de vedere. Si vad cum ma transfigurez ... si imi pierd treptat puterea. Ma sperie teribil. Ma face sa imi doresc sa ma intorc inapoi...in trecut (din persectiva prezentului) si sa vreau sa ii anulez orice efect. Viitorul e atat de indepartat. Stiti de ce? Pentru ca era viitor si in trecut ...si a ramas viitor si acum.
Gata...degeaba ma gandesc la toate astea. Degeaba ma simt ciudat. Degeaba bat campii si dealurile...si alte taramuri. Take care now. I'll save my soul...
No comments:
Post a Comment